Tag Archives: ego

EGO from Me

Dragă Me,

Săptămâna trecută m-am întâlnit cu Gigi…Și m-a inspirat doar ca nu îmi găseam cuvintele. Am scris și am șters începutul ăsta de scrisoare de câteva ori pentru că de fiecare dată începeam cu <eu>. Și iată ca încep la fel și după aproape o săptămână doar pentru că am realizat ca nu pot sa îl neg pe EU, nu pot să neg că este parte din mine și, sincer, mi-ar plăcea sa îmi spui ce crezi și tu despre asta.

Ei bine dragă Me, nu știu dacă îți mai aduci aminte, dar eram împreună când l-am cunoscut pe domnul EGO. Eu ți-am zis de atunci că e ceva în neregulă, prea își luase rolul de Soare în serios. Dar tu, nu și nu, să îl ascultăm. Adevărul este că privind acum la prima noastră întâlnire in trei aș putea spune că a fost amuzant deși de atunci noi nu prea am interacționat. Îmi aduc aminte că ne bucuram de razele soarelui care se oglindeaua în iazul din spatele casei bunicii când chiar Soarele a apărut în apropierea noastră. Ne zâmbea cu o aroganță care noi atunci am pus-o pe seama faptului că, mai mult ca sigur, este o persoană extrem de importantă. Mai timid la început, apoi, Eu ce-i drept mai mult ca tine, am simțit nevoia să îi arăt eu domnului EGO cum stau lucrurile. Și atunci am început să mă indepărtez de tine.

Am pornit într-o călătorie războinică în care Eu era la ordinea zilei. Eu puteam să rezolv, Eu trebuia să mă pregătesc, să mă antrenez mai bine, Eu abia așteptam chemarea la arme. Nu conta contextul, situația sau oglinda…Eu nu mai auzeam strigătele lui Eu de dincolo de front pentru că, nu ?!, eram prea concentrată să aud ce îmi șoptește domnul EGO. Ei bine, ca să parafrazez, <după lupte seculare>, măcar am început să îți scriu doar că, săracul de tine, aproape că răgușisei tot strigându-mă.

Știi ce mi-a adus aminte Gigi ?

Că Eu am plecat dar Eu m-am și întors…

Că Eu i-am dat domnului EGO extra strălucirea pe care apoi am încercat să o înfrâng în aspre bătălii

Că Eu nu pot să renunț la Eu doar pentru că nu mai vreau la război

Că adevăratul război nu e pe front, acolo e doar mai simplu

Că Eu sunt si vocea ta și că remediul tusei care amuțește sinele este să nu mai țip atât de mult la Domnul EGO. Cum să mă audă săracul dacă am vocea ragușită!

Că uneori dacă exersez ascultarea întâlnesc oameni, situații, animale sau obiecte, plante sau refelecții care îmi aduc aminte de disciplina Eu-ului în relația cu EGO-ul.

Aș vrea să îi mulțumim împreuna lui Gigi, ce zici? Îi dăm un telefon?

Te îmbrațisez Eu,

Me

Licurici from ME

Draga Me,

Am deschis ochii astazi cu o soapta de vis, cu lumina care imi spunea ca umbra este ceea ce ea nu ar trebui sa stie niciodata despre un copac..

Astazi te-am simtit departe. Sper ca esti bine in lumea ta de umbre. In lumea mea e soare si ploua cu sentimente uitate pe franghie. In lumea mea sunt eu astazi. Acel mic monstru de EGO face din cand in cand incursiuni si incercari de preluare ostila….”tu chiar nu intelegi?!”incearca el sa ma sperie…

Dar am mare noroc cu copacii din viata mea… E suficient sa ii privesc, sa dansez printre frunzele de smarald, sa ii imbratisez si sa imi aduc aminte ca nu exista monstrii… doar licurici… Mai tii minte cand i-ai vazut prima oara?…sau mai bine zis cand i-ai simtit?

Imi plac tare mult licuricii, cu ei umbra ramane mereu in umbra… Pana si ea zambeste la miile de sclipiri intermitente care amintesc de scurte socuri electrice.. Am tot auzit povesti cu fluturi si cum s-au gandit ei sa isi pregateasca salas in stomacul oglinzilor… Dar, stii, eu cred ca e pacat sa stea doar in stomac cand ii asteapta o lume asa frumoasa. De aia imi plac licuricii, sunt peste tot, chiar si unde nu te astepti…

Copacul cu care m-am intalnit astazi mi-a impartasit un secret… vrei sa ti-l spun? Dar mai intai trebuie sa imi spui daca tie iti plac licuricii.

Te imbratisez,

Me