From Horses, 4 – Ce a invatat un cal?

19 August 2010

O sa incep prin a va spune ca in week-end-ul acesta am chiulit de la lectia mea de echitatie. Poate pentru ca este August, poate pentru ca uneori ne face bine sa mai tragem chiulul sau poate ca pur si simplu am fugit. Stiti, nu? Caii mai fug din cand in cand…Ma gandeam in drumul spre ascunzatoarea din fata profesorului ca n-am chiulit niciodata o saptamana intreaga de cand am inceput sa practic echitatia si simteam acea senzatie amestecata – cum? Eu nu sunt la cai in week-end? Ei bine ca sa imi spal o parte din vina (nu se pune recuperarea de saptamana aceasta) am inceput sa ma gandesc la ce am invatat, si de aici am ajuns la ce invata de fapt calul? Ce face el atunci cand ar vrea sa chiuleasca? S-a intamplat sa discut chiar inainte de fuga de week-end despre viziune si despre lucruri care se desfasoara asa cum se desfasurau si acum un an dar foarte plastic exprimat “treaba nu mai merge”. Si atunci m-am hotarat sa va povestesc astazi cum am invatat eu ce a invatat un cal si cum acest lucru “poate face treaba sa mearga”.

S-a intamplat atunci cand am cazut prima oara. Era o seara de vara cand in adierea vantului ma plimbam cu T. la pas. Nu poposisera multi intarziati in acea seara. Am uitat sa va mentionez ca ma plimbam la pas cu T. intr-o zi lucratoare. Toate precautiile si gandurile si principiile pe care le visam ramasesera undeva departe. Ma gandeam la sedinta din ziua urmatoare, la business plan-ul ce trebuia predat in 2 zile, la ce mi-ar fi placut sa mai fac in weekend daca nu trebuia predat business plan-ul. Dintre frunzele care fosneau de ganduri a sarit in fata noastra o veverita. Nu stiu daca eu m-am speriat mai tare sau T., cert este ca eu am continuat sa merg la pas si el s-a oprit mirat. S-a oprit pentru o secunda pentru ca fiind om zborul la liber nu reprezinta o competenta majora si eu am atins pamantul. Dupa ce mi-a aruncat o privire de verificare a pasit peste mine si a inceput sa galopeze. Inca ametita de mirare, de cazatura, de nisip in ochi ma uitam cum doar eu imi faceam griji cu oprirea lui T. Toti ceilalti stateau pe margine si asteptau…Asteptau ca T. sa se opreasca la poarta manejului pentru ca, aveam sa aflu la cafeaua din seara aceea, un cal educat stie foarte bine drumul spre grajd. Pentru ca acolo il asteapta linistea, ovazul proaspat gatit si paiele pe care poate sa incerce un adevarat scrubing de seara. Dar oprindu-se la poarta nu inseamna ca T. s-a intors la grajd. Dimpotriva, respectand o lectie despre care o sa va vorbesc altadata, a trebuit sa continue lectia cu mine.

Cam asa si atunci cand totul se desfasoara bine dar “treaba nu merge”. Compania stie drumul spre grajd, pentru ca acolo este spatiul ei, acolo se simte comfortabil, acolo nu simte amenintarea lucrurilor noi si nestiute. Dar ce faci cand apare o veverita? Si compania ta da o tura de manej si se opreste la poarta? Ganditi-va nu ca la un lucru ce trebuie schimbat ci poate ca la un lucru pe care manageri si antreprenori ar trebui sa il aiba macar in vedere atunci cand contextul in care compania activeaza se schimba. Pentru ca atunci procesele nu se schimba de la sine, oamenii nu schimba modul de a face lucrurile de la sine…In cel mai bun caz vor da o tura de manej si va parea ca treaba merge. Dar uneori, cel mai adesea, este nevoie de o intreaga cursa. Si atunci cum schimbi ce a invatat calul? Nu schimbi! Doar schimbi comportamentul si atitudinea. Am invatat ca trebuie sa ma urc la loc pe cal atunci cand am cazut, oricat de teama mi-ar fi, oricat de multa lipsa de comfort as simti. Am invatat ca si calul trebuie sa continue lectia oricat de mult si-ar dori la grajd si oricat de mult nu i-ar placea sa mearga la pas. Am invatat ca uneori trebuie sa schimbi atitudinea daca vrei sa faci fata contextului. Pentru ca daca acesta din urma se schimba si procesele dau o “tura” spre comfort-ul lor acest lucru poate costa comfort-ul companiei.

In concluzie, tot asa cum calul a invatat o atitudine procesele din compania ta reprezinta o atitudine contextuala. Atunci cand contextul se schimba, schimba atitudinea! Cum? O sa va povestesc ce am invatat la urmatoarea mea lectie.

From Horses, 2 – Sa ascultam

08 August 2010

S-au spus multe despre management si leadership, despre cum vad unii un bun manager si cat de multa nevoie are o companie de un lider. Poate pentru ca vorbind aici de lucruri simple mi se pare extrordinar de simplu si autocuprinzator modul in care Peter Drucker surprinde diferenta dintre management si leadership: “Management is doing things right; Leadership is doing the right things.” Nicaieri nu am regasit o exemplificare in practica mai edificatoare decat in lectiile mele de echitatie. Sa va povestesc….

Trecuse ceva vreme de la prima mea lectie. Chiar fusesem un elev silitor, imi luam de lucru si acasa. Cu o curiozitate nerabdatoare (inca nu reusisem aplicarea principiului rabdarii) cautam sa stiu mai multe despre cai, despre echitatie, despre pozitia pe cal, despre echilibru pe cal…….Exersam pana si in fata oglinizii (asa ti se recomanda intr-un curs descarcat pe internet). Tehnicile programarii neurolingvistice pe care le teoretizam si aplicam in construirea echipei deveneau tehnici de programare pentru a fi un bun calaret….doar ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ…Cu cat ma straduiam mai mult cu atat crestea in mod exponential probabilitatea de a gresi atunci cand cu nerabdare asteptam week-end-ul…Se spune ca un calaret bun isi aude calul daca ii vorbeste, un calaret extraordinar il aude si daca ii sopteste pe cand un calaret prost nu ar auzi nici daca acesta ar tipa…Cam asa eram eu, prins in cursa perfectiunii nu auzeam cum calul meu tipa…

Respectam cu strictete indicatiile antrenorului si imi concentram toata atentia asupra tuturor detaliilor din studiul meu de acasa. Tine calcaiul jos, nu uita pozitia in sa, ai grija sa tii pumnii fata in fata pe darlogi si nu uita cand pornesti la trap sa fi pe picior corect. Ah, si nu uita ca piciorul correct este cel din exterior…Cumva schimbi directia schimba si trapul..Doar ca uitam sa mai ascult si calul. Saracul imi vorbea iar eu nu auzeam..Era prea mult sa mai adaug la lista mea cu multe lucruri si actul de a asculta. Nu faceam destule!

Ei bine nu, pentru ca oricat de corect ai face lucrurile ca sa depasesti tehnica si sa formezi acel cuplu care nu ezita in fata nici unui obstacol mai trebuie sa faci si lucrurile corecte chiar daca modalitatea in care o faci este poate imperfecta. Aceasta imperfectiune formeaza cuplul, increderea si intelegerea. Si stiti cum am aflat….Un om extraordinar mi-a spus ca pe vremuri la scolile aristocratice de echitatie a doua lectie viza modalitatea prin care reusesti sa intri in echilibru cu calul – sa inchizi ochi, sa vizualizezi directia si pasul lui si vei fi atins echilibrul atunci cand deschizand ochi vei fi pe directia corecta…Si atunci mi-am dat voie sa gresesc si am ramas surprins ca l-am auzit, ca am inceput sa simt cand a obosit sau cand ceva il sperie..Am inceput sa il pot linisti ca sa ne continuam plimbarea, am inceput sa ascult.

Nu inseamna asta viziune, nu se spune ca liderul are viziunea dar si increderea in oameni pentru ca acestia din urma sa il urmeze pentru ca vor si nu pentru ca trebuie. Eu vreau sa fiu un calaret extraordinar, atributul de bun nu ma multumeste. Cred ca orice manager bun care vrea sa fie extraordinar si care reuseste a devenit un lider. Si mai cred ca atunci cand iti asculti oamenii cu adevarat dai primele semen de leadership..Nu vorbim de definitii, teoretizari de termeni ci de a asculta. In mod surprinzator abia atunci cand iti vei permite sa gresesti, le vei permite si lor. Permitandu-ti si permitandu-le sa greseasca veti face un cuplu, veti face cu adevarat o echipa si veti fi altfel..Veti fi observati.

Au fost multe lectii de echitatie necesare ca sa imi dau voie sa nu fiu perfect dar a fost o lectie despre cum sa imi ascult calul.

From Horses, 1-Sa ne cunoastem

04 August 2010

Era o dimineata de iunie acum ceva timp. Concediu, liniste, nu trebuia sa raspund la telefon, nu trebuia sa imi urmaresc timpul si sa imi validez agenda de lucru, fara sedinte, fara zgomot……..In dimineata aceea de iunie am primit prima mea lectie de echitatie si prima mea lectie de management…..Ca si cum nu luasem destule…….faculate, master, mba, cursuri de dezvoltare a competentelor (un intreg arsenal) doar ca nici una nu s-a comparat cu ceea ce am inceput sa invat atunci……Lucruri simple…..

Prima lectie a fost incredibil de plictisitoare, chiar ma gandeam daca echitatia si eu suntem compatibile. Pentru inceput l-am cunoscut pe antrenor……Incerca sa imi prezinte calul, regulile de baza, echipamentul, ce vom invata la prima lectie…..”Astazi o sa inveti sa stai pe cal”, mi-a spus el…..Eram un pachet de intrebari, incepeam o fraza, nu o terminam vroiam sa stiu cum pot sa alerg…..Saracul antrenor…….imi tot repeta sa am rabdare……..

Nu se intampla asa si in management…….Ne entuziasmam atunci cand urmeaza sa imbratisam o noua provocare, ne entuziasmam atunci cand schimbam domeniul de activitate sau compania, ne entuziasmam cand incepem o noua afacere…….si nu avem rabdare….stim noi din experienta, doar din acest motiv ne-au angajat…..Ei bine eu nu am invatat la prima lectie sa am rabdare dar am invatat “sa imi cunosc calul”…cel putin sa incerc…

Calul este o fiinta deosebita prin el insusi, te inspira doar sa il privesti si daca il asculti iti vorbeste, dar oare il cunosti? Prezentarile dureaza, dar cand il vei cunoaste atunci vei face echipa cu el si nu iti va fi teama sa ai incredere. In general ne este teama atunci cand stim pentru ca ne gandim la consecinte dar ne este teama si cand nu stim la ce sa ne asteptam…..De aceea recomand tuturor managerilor si antreprenorilor “incepeti sa va cunoasteti calul!”

Priviti calul precum compania pe care o conduceti, precum departamentul de care sunteti responsabil sau precum afacerea in care ati investit. La prima mea lectie am invatat ca daca voi astepta ca cineva sa imi aduca in teren calul pregatit voi face cea mai mare greseala. Nu poti cunoaste un cal daca nu sti cum sa ii asezi valtrapul, pentru ca s-ar putea sa il jeneze, daca nu sti sa ii prinzi chinga si sa- aranjezi darlogi…Nu il vei putea conduce daca are chinga slaba sau daca darlogii sunt prea largi….Si nu va veti cunoaste pana nu vei face tu asta…Pentru ca el va simti ca iti pasa si te va respecta…Cum imi spunea antrenorul, si acum prietenul meu…….”Fetito, el are 450 de kg si tu 50 daca te bati cu el cine crezi ca va castiga?”. Ca manager sau antreprenor nu te poti lasa prins in hatisul detaliilor, nu poti sa pregatesti calul in fiecare zi dar acorda-I respectul primelor lectii si cunoaste-l:

  • Oamenii tai sunt personalitatea companiei, oamenii tai sunt calul tau si trebuie sa ii cunosti….Incearca sa vorbesti cu ei mai des, incearca sa ii asculti si sa le arati ca iti pasa. Vei castiga respectul lor nu prin pozitie ci prin faptul ca sti “sa pui pe cal”. Si invata-I si pe altii sa isi cunoasca oamenii…Daca te afli probabil in pozitia de manager al unei companii cu sute, mii de angajati mesajul tau trebuie sa ajunga pana la fiecare dintre ei….prin oameni….
  • Invata cum le place chinga…Poate le place mai stransa, poate munca sub presiune produce rezultate sau poate specificul domeniului impune o chinga mai larga care sa incurajeze creativitatea. Alege chinga care se potriveste, alegeti oamenii de incredere si respecta-i…Ei vor pune chinga in fiecare zi pentru tine……
  • Invata despre domeniu si despre companie, invata cum se fac lucrurile “pe aici” si vorbeste-le, arata-le ca iti pasa……Ia pulsul companiei tale…Rasele de cai au un atribut care se cheama personalitate si care se descrie prin “sange” –caii pot fi cu “sange rece” sau cu “sange cald”, pot fi linistiti sau impulsivi….Compania ta cum este?

In cele din urma nu sunt doi cai la fel precum nu sunt doua companii sau departamente similare. Cum ar fi sa stii pe cei cai esti?