G53 – Primul Teatru Construit Împreună alături de Chris Simion

Canal 33 Live

Canal 33 Live

Posted by Canal 33 Romania on Wednesday, 26 July 2017

Viața conjugată la feminin by Simona Muscă

Live Canal 33

Live Canal 33

Posted by Canal 33 Romania on Wednesday, 19 July 2017

Tinutul de Nicaieri, 9 – Paul și Paltinul

Formă din memorie numărul mamei sale, post telefonic inexistent repeta rece robotul, încercă să sune la birou însă secretara sau cine răspunsese îi spuse ca într-adevăr compania de care ea întreba avea sediul acolo însă toate persoanele despre care , cu disperare crescândă, încerca să întrebe ieșiseră de mult la pensie, bineînțeles dacă asta se înțelegea din repetarea fără nici un fel grabă a sintagmei <ieșit din evidență, vârsta depășită>

Clar, visez, am sa adorm la loc și mâine va fi totul cum era…

Se întinse pe pat, nu părea să aibă vârsta depășită, închise ochii și așteptă bezna somnului să o cuprindă…

Simțea pleoapele grele de povara realității cum încă se luptă să reziste plonjării în neantul somnului și în același timp încordarea minții care mai, mai că rămăsese fără acustică urlând pur si simplu <Dormi! Dormi și mâine totul va fi la fel ca înainte!>. Cu un efort demn de un supererou Elena se aruncă în somn cu încrâncenarea unei amazoane luptând pentru salvarea lumii. Un vortex ușor verzui, cu sclipiri de aur și argint o învăluiră pe neașteptate și dintr-o dată mintea se opri din strigătele războinice. Respirația începu să se așeze pe drumul liniștitor al familiarului și sentimentul de protecție înlocui teama ce o făcuse destul de des în ultimele ore să nu își găsească cuvintele.

O pană de argint își croise cumva drum spre genele arcuite de timp ale Elenei și picta mici furnicături sub ochii ce se odihneau cuminți în liniștea verzui-aurie în care plonjase. Puțin deranjată Elena deschise ochii. Privirea poposi lângă paltinul atât de familiar că aproape izbucni în lacrimi de dor, de amintire, de bucurie, de nostalgie… Mi-ai lipsit, îi șopti ea, îmbrățisându-l. Frunzele începură să se agite într-un dans de întâmpinare , Elena îl urma în cercuri în jurul trunchiului reamintit din timp când, de undeva din depărtare, simți o prezență.

Îngrijorată, se opri și încercă să identifice obiectul neliniștii. Nu mare îi fu surpriza când din pădurea de cedrii apăru Paul. Zâmbea și părea extrem de familiar cu paltinul, cu plaja de argint… Fără un cuvânt, doar cu un zâmbet care îi lumina întreaga ființă, o luă de mână…. Frunzele îsi continuară cântecul iar cei doi începură un dans în care timpul se succeda rapid cu cadre din ce în ce mai clare.

Doi copii pe o plajă de cleștar, o clepsidră pe orizontală în care nisipul încremenise în curgere continuă, un pact de amintire dincolo de timp, un castel din frunze, o carte cu pagini albe și apoi tornada care i-a despărțit…Își aduse aminte totul de parcă ar fi fost astăzi.

Ticăitul mecanic al alarmei o trase brusc din liniștea dansului cu sufletul regăsit…. Trase adânc aer în piept căutând neliniștea de cu o seară înainte însă era liniște. Nimeni nu mai țipa iar ea știa că trebuie sa se reîntoarcă la casa ruptă din basmele ei de copil, la el….

Va urma