Horses, 6 – Competitie?

10 septembrie 2010

In contextul in care se deruleaza astazi afacerile, in contextul in care factorii pe care ne bazam astazi devin mai putin importanti maine, ca niste buni manageri stim ca trebuie sa ne monitorizam concurenta. In mod evident si concurenta noastra stie acest lucru, M-am hotarat sa va povestesc astazi ce m-au invatat cai despre competitie. Poate ca ati mai auzit povestea in variante populare de management – analize STEEP, diamantul lui Porter si celebrele “stakeholder analysis”. Povestea mea este un pic diferita si incepe cu o plimbare la padure si se termina cu o intrebare.

Ca atare lasand undeva in urma modele de care va spuneam mai devreme ma intorc la plimbarile mele prin padure. Au fost cateva, fiecare cu aroma ei. Fie o ploaie de zapada, fie o adiere tomnatica sau culoare inserarii, fiecare plimbare este unica. Dupa ce pregatirile sunt realizate si entuziasmul se instaleaza pe fetele tuturor pornim in sir indian pe poteca ce serpuieste spre intrarea in padure. Ca junior al plimbarii vei fi incadrat de cel putin doi calareti experimentati. Daca esti abia la inceputul lectiilor tale de echitatie vei incerca senzatii dintre cele mai diferite – intre entuziasm si bucuria plimbarii dar si teama spatiului deschis, a imprevizibilitatii calului sau poate a perceptiei ca nu il poti controla. Cai sunt diferiti la padure. Toate simturile lor se ascut si starea lor alerta ti se transmite si tie. Incerci sa controlezi ritmul cu care te obisnuisei in comfortabilul manej dar trapul este din ce in ce mai grabit si simti ca el vrea sa alerge. Vrea sa alerge de parca trebuie sa fie primul, de parca il asteapta ceva undeva si nu intelegi de ce aceasta diferenta fata de manejul primitor.

Nu intelegi pana cand nu esti tu primul in rand. Atunci te bucuri de peisaj, atunci in mod surprinzator calul tau nu se grabeste nicaieri. Acelasi cal cu care te-ai plimbat si altadata si care fremata nerabdator atunci cand altul era primul. Se pare si asa spun si cei care au petrecut mult timp in preajma lor ca exista un spirit de competitie in fiecare. Ei vor sa fie primii in mod spontan si natural dar atunci cand sunt nu privesc inapoi si merg in ritmul lor. Atunci cand sunt primii se manifesta poate acea inertie a liderului care stie, care ignora competitia pentru ca se bazeaza prea mult pe sentimentul de comfort al manejului. Exercitul de schimbare cel putin conceptual al locului in ierarhie – role playing de numar 2 – poate aduce idei noi de dezvoltare, incurajeaza creativitatea si sparge rutina. Reinventarea de care vorbeste intr-un mod foarte plastic Tom Peters se aplica deopotriva in echitatie si in management. Poate mai greu la o plimbare in padure cand esti un junior si poate mai greu atunci cand esti obisnuit sa fi primul, dar nu inseamna ca beneficiile nu sunt pe masura.

Uitand-ma in jur cam asa stau lucrurile si cu piata pe care isi desfasoara activitatea o companiei. Liderul uita in cele mai multe cazuri sa se uite inapoi, uita ca uneori poteca se largeste si este surprins atunci cand altul i-a luat locul, fie si pe termen scurt. Se pare ca avem cu toti un spirit de competie latent, dar mult mai pregnant activat atunci cand urmarim liderul. Companiile care se gasesc in pozitia de urmaritori sunt mult mai inovative si flexibile la schimbarile mediului extern tot asa cum calul tau va profita de fiecare schimbare de directie ca sa il depaseasca pe conducatorul grupului. Doar ca in cele din urma suntem oamenii si companiile inseamna oameni. Spre deosebire de cai am fost inzestrati cu viziune si capacitate rationala de analiza si atunci ar trebui sa nu uitam ca trebuie sa ne cunoastem competitia din orice pozitie ne-am afla. Si tot asa va intreb? Ai vrea numarul 1 pentru compania ta sau numarul 2? Incearca o plimbare!

Copyright © 2017 Simply Talking