Category Archives: Scrisori

Cuvinte From Me

Draga Me,

Mult s-a rotit pamantul acesta cunoscut de oameni de cand nu ti-am mai dat semne pe hartie. Pesemne ca am uitat… Stii U. mi-a spus ieri ca ma paste Uitarea la minus un grad si mi-am amintit atunci ca nu ti-am mai trimis de mult cuvinte…. Interesant cum forma noastra cunoscuta de uitare ne face de fapt sa ne amintim… Oare si tu suferi de uitare? Nu ti-am mai auzit de mult reflectiile in oglinda.

Am plonjat cu zambetul pe buze in Uitare si curenti de cuvinte m-au inconjurat…

Patine de gheata pe asfalt – ce zici de un tur urban Me? Mi-e dor sa patinam pe asfalt in vara in care gheata a imbracat cafeneaua in care te-am auzit in oglinda pentru prima oara….

Am nevoie de ceata ca sa fie clar – lucrurile sunt mult prea clare ca sa le descoperi realitatea, stim noi mai bine… Ce zici daca am chema Ceata in seara asta la o ciocolata calda asezonata cu lavanda din gradina in care nu am ajuns vreodata?

Tren….pierdut printre garile naluci nu va ajunge niciodata in statia aceea in care formele umane cunoscute l-ar putea astepta. Trecere primelor minute de asteptare entuziasmata vor fi inlocuite cu orele in care ai vrea ca orologiul cel vechi sa nu mai bata iar orele cu zilele in care ai sa descoperi ca nu trenul era cel pe care il asteptai ci gara in care te-ai aflat intotdeauna.

Padure de Cedrii….adie vantul cuvintele cazute la vreme de toamna spre iarna de chihlimbar in care un baiat a cunoscut o fata… Mai degraba El a cunoscut-o pe EA. Iti mai aduci aminte? El, un program de top in clasa lui de software cu un algoritm de calcul declarat perfect de catre utilizatori. Ea, un program perimat clasificat drept <stricat> datorita erorilor de calcul in algoritmi. Ii era permisa totusi o plimbare internauta de doua ore pe zi doar doar se va gasi un utilizator care sa repare excesul de libertate prezent in codul sursa. Cineva postase o poza cu o padure de cedrii chiar la momentul promenadei zilnice permise si Ea s-a gandit sa poposeasca o vreme acolo… El calcula de zor frunzele cazute in gif-ul acela cand a vazut-o pe Ea…Si mai departe stim povestea…

Imi place gustul de albastru…Albastru marin, incarcat de dansul valurilor in lumina lunii de clestar…

Cuvinte, Litere, linii drepte, linii curbe, cerc, oval….Semne pe hartie..

Pana la urmatoarele cuvinte tu, ce faci Me? Mai astepti Trenul spre Padurea de Cedrii?

Me

13 from Me

Draga Me

De la ultima noastra intalnire, pierduta in avalansa de zile, ore si minute m-am imprietenit tare mult cu 13. Stii azi e ziua lui… Ti-am povestit ca eram pierduta in noianul imaginatiei si navigam pe valuri doar pentru ca apele nu te inghit doar pentru ca vrei… ti-am povestit intr-o zi de toamna, 13….Atunci padurile de clestar s-au scuturat de frunze si am pasit pe poteca impreuna… cautam raspunsuri, cautam ganduri pierdute, cautam idei ascunse in secrete…. Ne marturiseam bucuria inocenta a iubirii de iubire si spatiul si distanta se micsorau crescand spre trei… Ce vremuri! 13 rade cand ii povestesc, doar a trecut pe acolo….

13 si ma gandesc la Loki, mai stii cum ne distram cand a aparut pe neasteptate… nici nu stiam cine e? Dar si acum zambesc privind cadoul de la el. Ne jucam atat de des cu magia de argint… era amuzant. Acum ar cam trebui sa ne amintim incantatiile. Ce zici?

13 si zbor pe aripile pasarii Phoenix……cu tine. Scrutam orizonturile dupa numele pe care ni le-am pierdut atunci cand le-am primit pe cele de acum, inspiram aromele pe care vantul le poarta in cenusa si cautam un loc in care sa construim din nou…

13 si Distrugatorul face pact cu Creatorul…. Oare cine sunt eu si cine tu?

13 si ma astept din clipa clipa sa imparatsesc cu Isis calatoria pentru un Osiris modern si actual.

13 si urc pe scara dintre nisipurile Egiptului, vorbesc cu faroni inchipuiti, le spun povestea despre Me doar doar ma voi reintalni pe mine..

Trei spre Zece….. ganduri catre tine Me,

Pe urmatorul 13,

Me

Lut from Me

Me,

Astazi nu imi vine sa iti adresez cuvantul draga si asta pentru ca am o oarescare stare altfel decat de obicei. O sa te cert putin la inceput si apoi mai vedem daca ramai doar Me sau poate te insoteste o haina potrivita. Astazi ai trecut pe langa mine Me, aproape ca m-ai atins in dressing-ul de forme umane. Pai e frumos asa?! Stiu ca forma umana dauneaza grav spiritului de oglinda si uneori produce amnezii temporare dar nici macar nu mi-ai scris ca treci prin oras. Mi-as fi scos de la naftalina vorbele uzuale, vestimentele de om si as fi venit sa te intampin. Da, da, stiu…. Au fost atatea intalniri de genul ca probabil te-as fi certat ca nu ti-ai ales costumul potrivit, sau poate rolul… In fine, mi-ar fi placut chiar si o privire umana..

E bine ca astazi mi-ai trimis de acolo, de langa mine si totusi atat de departe , ca trebuie sa ma mai documentez in ceea ce priveste ultimele tendinte in moda actuala, m-am obisnuit atat de tare cu cristalele de oglinda care nu necesita spalari rapide sau adaptari de stil incat aproape ca uitasem ca afara inca oglinzilor le este interzis tranzitul pe timp de zi. Stii, te-am auzit povestind, ti-am zis doar ca stateai fix langa mine, despre marele plan al eliberarii,si nu oricum, cu termene, cu deadline-uri, actiuni concrete, chiar si planuri de back-up pentru punctele critice, daca nu ma inseala oglindirea cred ca ai mentionat si niste indicatori de eficienta in termeni de scop final. Oare suferi de lipsa de luciu si stralucire? E singurul lucru de care noi, oglinzile, ne putem molipsi. Sper ca nu, poate doar experimentai…

E dificila boala asta a oglinzilor. Lipsa de stralucire este lipsa noastra de libertate. Stim amandoi Me cum tremuram si ne strangem pana ne facem mici, mici, atomi invizibili atunci cand doare uman dar nu e nici a infinitezimala parte din ceea ce simte o oglinda atunci cand nu mai poate reflecta imaginea unei alte oglinzi. Capcana, in mod paradoxal, este ca incercam sa o tratam din oglindirea noastra, din rolurile noastre si costumele pe care le-am purtat. Ne facem planuri sa ne eliberam de roluri si costume imbracand altele, incercand altele. Pictam iluzii in oglinzi de lut si ne mai amagim o zi pana cand vantul sufla praful si ramanem doar oglinzi. Pana cand intelegem ca si oglinda e un rol, e un costum. Pana cand simtim cu adevarat ca singurii de care mai avem sa ne eliberam suntem noi.

Nu te-ai eliberat de mine, Me… Asa de tare am pictat in lut eliberarea mea de mine ca am crezut …

Noroc cu intalnirea de astazi….

Draga Me,

Vezi, nu ma tine mult cearta. In general oglinzile nu tin supararea… Stii, le e teama ca se pot sparge ….

Cand vei ajunge inapoi acasa, cand vei agata in cuierul stingher de la intrare si hainele, si rolurile, si planurile mi-ar placea sa gasesti scrisoarea de la mine sub lutul in care iti pictezi iluziile. Mi-ar placea sa ne eliberam de noi sa ne intalnim cu adevarat cu noi…. Mi-ar placea sa ma eliberez de mine ca sa ma intalnesc cu mine…. Mi-ar placea ….

Te oglindesc in lut pana ajungi acasa,

Me