Category Archives: Scrisori

EGO from Me

Dragă Me,

Săptămâna trecută m-am întâlnit cu Gigi…Și m-a inspirat doar ca nu îmi găseam cuvintele. Am scris și am șters începutul ăsta de scrisoare de câteva ori pentru că de fiecare dată începeam cu <eu>. Și iată ca încep la fel și după aproape o săptămână doar pentru că am realizat ca nu pot sa îl neg pe EU, nu pot să neg că este parte din mine și, sincer, mi-ar plăcea sa îmi spui ce crezi și tu despre asta.

Ei bine dragă Me, nu știu dacă îți mai aduci aminte, dar eram împreună când l-am cunoscut pe domnul EGO. Eu ți-am zis de atunci că e ceva în neregulă, prea își luase rolul de Soare în serios. Dar tu, nu și nu, să îl ascultăm. Adevărul este că privind acum la prima noastră întâlnire in trei aș putea spune că a fost amuzant deși de atunci noi nu prea am interacționat. Îmi aduc aminte că ne bucuram de razele soarelui care se oglindeaua în iazul din spatele casei bunicii când chiar Soarele a apărut în apropierea noastră. Ne zâmbea cu o aroganță care noi atunci am pus-o pe seama faptului că, mai mult ca sigur, este o persoană extrem de importantă. Mai timid la început, apoi, Eu ce-i drept mai mult ca tine, am simțit nevoia să îi arăt eu domnului EGO cum stau lucrurile. Și atunci am început să mă indepărtez de tine.

Am pornit într-o călătorie războinică în care Eu era la ordinea zilei. Eu puteam să rezolv, Eu trebuia să mă pregătesc, să mă antrenez mai bine, Eu abia așteptam chemarea la arme. Nu conta contextul, situația sau oglinda…Eu nu mai auzeam strigătele lui Eu de dincolo de front pentru că, nu ?!, eram prea concentrată să aud ce îmi șoptește domnul EGO. Ei bine, ca să parafrazez, <după lupte seculare>, măcar am început să îți scriu doar că, săracul de tine, aproape că răgușisei tot strigându-mă.

Știi ce mi-a adus aminte Gigi ?

Că Eu am plecat dar Eu m-am și întors…

Că Eu i-am dat domnului EGO extra strălucirea pe care apoi am încercat să o înfrâng în aspre bătălii

Că Eu nu pot să renunț la Eu doar pentru că nu mai vreau la război

Că adevăratul război nu e pe front, acolo e doar mai simplu

Că Eu sunt si vocea ta și că remediul tusei care amuțește sinele este să nu mai țip atât de mult la Domnul EGO. Cum să mă audă săracul dacă am vocea ragușită!

Că uneori dacă exersez ascultarea întâlnesc oameni, situații, animale sau obiecte, plante sau refelecții care îmi aduc aminte de disciplina Eu-ului în relația cu EGO-ul.

Aș vrea să îi mulțumim împreuna lui Gigi, ce zici? Îi dăm un telefon?

Te îmbrațisez Eu,

Me

Nefrumos from Me

Dragă Me,

Am visat aseară că ne plimbam amândouă braț la brat pe podul de chihlimbar unde te-am zărit prima oară. Erai tare frumoasă si mi-era drag să mă privesc alături de tine în oglinda dintre lumii. Se făcea că respiram împreună un timp care obișnuia să curgă invers. Doar că undeva s-a auzit un urlet prelung, sălbatic, războinic și rugător in același timp iar toată liniștea s-a spulberat.

Știi cine a venit Me? A venit FRICA cu atâta repeziciune ca nu știam ce să fac mai întâi – să mă ascund, să te ascund ?…

Am zărit cedrul de la capătul de nord al podului și am dat să fug înspre el dar distanța se marea si vuietul fricii creștea, mă cuprindea cu toată ființa ei… Oare frica are sau ia ființă Me ?

M-am trezit cu un sentiment de nefrumos. Un vis tare nefrumos am avut aseară Me.

Astăzi mă gândeam la tine, la frumusețea clipelor pe care le-am împărtășit o dată, la strategia noastră de a ține Frica la distanță. Ții minte …am obținut chiar un ordin de restricție împotriva ei. Ce naive am fost atunci crezând că am rezolvat problema. Mereu suntem puse pe rezolvat problemele. Dar revenind la plimbarea mea de astăzi mi-am dat seama cât ne-am înșelat amândouă…

Ploua și totul era îmbrăcat în gri astăzi, mașinile refuzau să înainteze și cerul părea așa de urât… Aproape că vroiam să apelez la oglinda prinsă în medalion pe care mi-ai dat-o când ne-am cunoscut ca să întrezăresc puțin soare. Și atunci a poposit pe geamul parbrizului o petală de salcâm… O petală de salcâm Me mi-a șoptit că e tare ușor sa iubim frumosul… Dar nou Me nu ne plac lucrurile ușoare, nu-i așa?

Ce zici dacă de astăzi iubim nefrumosul. Nefrumosul cu gri, nefrumosul care plouă cu lacrimi dar noi știm ca dacă le atingem lacrimile pot deveni fluturi, nefrumosul care ne aduce împreună de la marginile aceleiași povesti, Nefrumosul Frumos ME… Ce zici ?

Scrie-mi despre nefrumosul frumos,

Me

Simplu from Me

Draga Me,

Am sa incep simplu astazi. Ce faci acum in astazi? Ce faci in oceanul de oglinzi in care ai disparut doar ca sa te vad macar o data?

Eu astazi am calatorit urban cam mult si, undeva, nu retin punctul de contact exact, m-am trezit ca un gand nu vroia cu nici un chip sa elibereze banda de mers. Simplu? Ce inseamna simplu Me?

Credeam ca e simplu sa fim oglinzi si, iata, ca m-am inselat. E al naibii de complicat sa iti pastrezi statutul de oglinda in zilele noastre, nu mai punem la socoteala ca riscul de accidentare este major cu atata gheata pe strazi.

Credeam ca e simplu sa iti, imi scriu dar din nou iluzia oglinzii mi-a deviat cursul curgerii. Cum sa te mai zaresc printre atatea reflectii?

Credeam ca e simplu sa spun…Din nou mirajul oglindirii. Sa spun ce vad, sa spun ce sunt, sa spun ce fac oare printre atatea imaginii ce se preumbla in campul tau vizual mai auzi?

Credeam in general ca e simplu..dar astazi pur si simplu gandul mi s-a parut complicat…

M-am oprit la vederea unei vrabii ce incerca in zadar sa gasesasca un strop de verde in marea de gri si atunci mi-a venit o idee. Mai tii minte jocul nostru de sclipiri pe camd inca invatam cum sta treaba cu oglindirea? Ni se parea asa de complicat sa reflectam cand noi deja eram si vrabie, si verde, si gri si doar acum… Obisnuiam sa ne ascundem in cele mai umbrite unghere ale oglinzilor trecute de majorat…

Ce-ar fi sa ne jucam fata ascunselea din nou? Printre oglinzi?

Numar eu?

Pe curand

Me